Răspunderea solidară a administratorilor in conditiile articolului 27 alin (2) lit c) si d) al O.G 92/2003
NU RESPECTA CONDIȚIILE DE CONSTITUȚIONALITATE

– PRIMA PARTE –

Dat fiind că, la momentul actual, numeroase titluri executorii fiscale sunt fundamentate încă, pe vechiul text al procedurii, consider oportun a justifica afirmația NECONSTITUTIONALITĂȚII acestui insert legislativ aflat în ultraactivitate, în ciuda abrogării. Ca urmare a întinderii EXCEPTIEI ridicate, opinia subsemnatului o public în două părți.

TEXTELE asupra cărora am solicitat exercitarea controlul de constituționalitate sunt prev. ART.XI pct. 1) a O.U.G 54/2010 respectiv prevederile introduse de acesta în dreptul pozitiv si anume art. 27 alin (2) literele c) si d) a OG 92/2003. Citez:

” ART.XI Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins:
ARTICOLUL 27 Răspunderea solidară
(2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;”

Norma mai sus citată reglementează o nouă construcție juridică constând în instituirea unor condiții prin care efectul datoriei fiscale a companiei contaminează persoana administratorilor companiei. Ca urmare, regimul juridic administrativ-fiscal, prin noile texte, primește noi prevederi având ca efect afectarea patrimonială a unor persoane(fizice în general), în scopul obținerii unor creanțe bugetare datorate inițial de compania aflată în insolvabilitate fiscală. Excepția a fost ridicată într-un proces în care administratorul “sancționat” a primit un titlu executoriu de peste 1,5 milioane lei, valoare reprezentând totalitatea bunurilor sale multiplicate cam cu 10! În condițiile sistemului actual, cu o lege a falimentului personal nefuncțională, practic inexistentă, persoana respectivă va rămâne captiv autorității fiscale în tot cursul existenței sale!

Precizam atunci CONFLICTUL DE CONSTITUȚIONALITATE în raport de : ARTICOLULUI 115 alin (4) din CONSTITUȚIE.

Cităm:
“(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora.”
ARTICOLUL 115 alin (6) cu referire la dreptul de proprietate menționat în ARTICOLULUI 44 alin (1) din CONSTITUȚIE. Cităm:
“(6) Ordonanţele de urgenta nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”
„(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.”

Raportat la condițiile de admisibilitate a EXCEPȚIEI cred că poate suscita interes modul de argumentare a condiției legale potrivit căreia textele invocate „sunt în vigoare”,
În dezvoltarea acestui subiect, am urmărit accepțiunea pe care Decizia CURȚII CONSTITUȚIONALE cu nr. 766/15 iunie 2011 a atribuit-o acestei conditii, propunând următorul raționament:
Dincolo de faptul că prevederile art.27 alin 2 literele c) si d) ale OG 92/2003 introduse prin ART.XI pct. 1 a) OG 54/2010 au fost preluate identic de noul cod de procedură fiscală în prev. art 29 din Legea 207/2015, textele indicate produc, ele însele, efecte și după abrogare. Se va remarca faptul potrivit căruia, după momentul abrogării prin intrarea în vigoare a Noului cod de procedură fiscală(Legea 207/2015), prevederile în cauză, continuă a fi aplicate.

Ca urmare, chiar în condițiile abrogării prin noul cod de procedură fiscală, textele vor fi aplicate în ipoteza în care, autoritatea fiscală a demarat procedurile ce premerg posibilității atragerii răspunderii solidare (declararea insolvabilității companiei, proceduri de notificare si audiere a administratorului etc.). Astfel, actul administrativ-fiscal, generic intitulat „Decizie de atragere a răspunderii solidare”, se va emite fundamentat fiind pe textele deja abrogate.

Se va remarca în sensul celor mai sus argumentate ultraactivitatea normelor abrogate, instituție care este reglementată de prev.art 352 alin (1) si (2) din Legea 207/2015.

Citez:
“Art. 352 Aplicarea legii noi și ultraactivarea legii vechi
(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare.
(2) Procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod rămân supuse legii vechi.”

Nu în ultim rând, date fiind pe rolul instanțelor a unor cauze administrativ-fiscale fundamentate pe aplicarea textelor mai sus menționate, normele ce constituie obiectul prezentei analize produc efecte si la momentul prezent, litigiul de fond ce a determinat nașterea excepției de față fiind o dovadă a caracterului „viu” al textului.

În a doua parte a EDITORIALULUI, voi detalia obiectul conflictului de constituționalitate. Sper să continuați lectura!

Liviu Stancu
Cunoscând în mod profund realitatea juridică, confruntați cu un ansamblul legislativ de multe ori inadecvat, adaptăm permanent acțiunile noastre în vederea obținerii celui mai bun rezultat.